Cu toții avem idei pe care vrem să le transpunem în cele mai mișto moduri posibile. Unii oameni pictează, alții compun simfonii, alții sculptează sau joacă teatru. Dar dacă citești introducerea asta probabil că îți dorești să atragi atenția și să provoci emoție prin cuvântul scris.
Dacă ești la început, lucrurile poate că îți par copleșitoare. Totul se aseamănă cu lupul cel mare și rău până în momentul în care îți așterni pe hârtie, pe telefon sau pe laptop ideile.
Dacă ești interesat de creative writing și nu știi cum să începi să lucrezi la primul tău articol sau la prima ta poveste, ghidul ăsta cu tâlc s-ar putea să te ajute. Îți voi povesti din experiența mea ca să-ți demonstrez că până și cel mai leneș leneș poate găsi motivația și entuziasmul să scrie dacă știe unde să caute.
Cuprins
Gândește-te la ce te-a făcut să-ți dorești asta
- Scrisul creativ poate fi descoperit de la o vârstă fragedă.
- Nu trebuie să te conformezi temelor tradiționale, ci să-ți explorezi imaginația.
- Susținerea părinților și a profesorilor poate fi crucială în dezvoltarea creativității.
- Influențele externe, cum ar fi lectura și jocurile video, pot stimula dorința de a crea.
Pe engleză i se zice “bullshitting”, adică arta de a avea papagal fără să zici ceva neapărat concret sau util. Din simț practic și poetic, eu o să o numesc scris creativ. Am descoperit arta asta pe undeva prin clasele I-IV. Pe atunci, educatoarea ne dădea tot felul de teme ca să vadă pe unde ne situăm cu gramatica și vocabularul. De obicei, asta se traducea în tradiționalele compuneri cu cele mai plictisitoare teme, de tipul ce ai făcut în vacanța de vară sau cum ar arăta o zi perfectă la școală pentru tine. Arid, foarte arid…
Aici intervine contrareforma de tipul “Răscoala” lui Rebreanu: unde majoritatea copiilor scriau despre cât de frumos e cerul vara și-și copiau unii altora metaforele neinteresante, (care oricum erau inițial printate la foc automat de educatoare) sau povesteau despre cum animăluțul lor de companie a început brusc să vorbească pe omenește, eu scriam cele mai dubioase lucruri. De obicei, astea se întindeau pe mai multe pagini, sfidând zeflemitor limita de cuvinte/pagini impusă. Deci, îți imaginezi cum rolurile s-au inversat; cum zicea Rorschach în “Watchmen”, “I’m not locked in here with you. You’re locked in here with me”, așa și educatoarea nu era cea care dădea tema, eu eram cel care-i dădea de citit.
Un exemplu de care îmi amintesc este o poveste puerilă despre lupta anticorpilor cu virușii, transpusă la nivel de epopee care ar fi făcut bătăliile din “Stăpânul Inelelor” să aibă valențele unor copii care se joacă în cutia cu nisip.
Chiar și așa, părinții m-au susținut și s-au distrat citindu-mi prostiile, în special reinterpretările mele ale unor clasici tip James Clavell sau Sven Hassel.
Dacă facem un salt în hiperspațiu, ajungem la vârsta la care mintea mi se hrănea cu lecturi Science Fiction și jocuri video, care nu au făcut decât să-mi facă setea de creație și mai aprigă.
Evident că nu am fost consistent și nici conștiincios, nu destul cât să nu ard gazul de pomană. Dar cred că se scuză, căci la vârsta aceea timpul avea răbdare cu tine și salcâmul lui Moromete încă nu fusese tăiat.
Pe măsură ce avansam educațional și ajungeam pe final de liceu, constatam că nu manifestam niciun interes față de materiile tradiționale din sistemul de învățământ românesc. În schimb, visam să ajung game designer prin străinătate. Asta nu s-a înfăptuit, așa că am rămas să studiez la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București.
N-a fost chiar așa de rău. Am învățat despre lingvistică și opere literare care nu mi-au atras atenția decât la vreo trei ani după ce și-au atins scopul (examene) și deveniseră inutile.
În perioada de studenție am făcut tot posibilul să-mi manifest dorința de creație în sfera gaming-ului și a literaturii sci-fi și fantasy lucrând prin diverse publicații și participând la diferite voluntariate.
A fost o decizie importantă, întrucât asta mi-a format mâna și gândirea și mi-a oferit ocazia să evoluez atât pe plan spiritual, cât și profesional.
Dar chiar și așa, mă simțeam cam gol pe dinăuntru. Pur și simplu nu puteam să renunț la pasiunea de a scrie lucruri bizare, aventuri captivante și articole amuzante.
Aici intervine conceptul de “iron sharpens iron”, unde networking-ul, adică rețeaua de indivizi și cunoștințe pe care ți-o formezi, te poate ajuta extraordinar de mult.
Conștientizează relația dintre a-ți dori și a acționa
- Pregătirea unei structuri pentru un articol sau poveste.
- Crearea unui plan de lucru.
- Notarea ideilor și cuvintelor pe hârtie.
- Este esențial să începi cu pași mici și să încerci diferite metode.
Pe Florin-Marian Hera (preferă Hera) l-am cunoscut în facultate, acum vreo șase ani. Am împărțit camera de cămin și asta mi-a prins bine, pentru că flăcăul era foarte creativ și întreprinzător. A fost și este un individ inteligent care știe să-și valorifice gândirea creativă.
Înțelepciunea sa m-a determinat să revin asupra ideilor și proiectelor de mult uitate și să ne împărtășim planurile pentru diverse scriituri.
Timpul a trecut foarte repede odată ce ne-am pus mințile la contribuție și am tot continuat să schițăm planuri pentru un viitor relativ incert. Odată cu pandemia nu prea am mai avut contact, dar am dat peste site-ul său axat pe diverse proiecte, îndeosebi cărțile sale. Da, la plural. Hera a făcut ceva ce eu mi-am dorit din copilărie: a scris, a publicat, iar acum are la subraț mai multe ISBN-uri, lauda supremă pentru un scriitor.
De ce a reușit asta? Pentru că el a acționat în baza dorinței. Cu alte cuvinte, el nu a stat de lemn tănase și a pus osul la treaba. Scrisul său este foarte fluid și emoționant și calitățile acestea m-au inspirat să demarez procesul creativ mai devreme sau mai târziu, la fel cum consider că fluiditatea și emoția sunt pietre de temelie pentru oricine își dorește să scrie creativ, fie ca autor de ficțiune sau copywriter. Dar divaghez.
Explorând site-ul tânărului artist – MindQuota.com – mi-am dat seama că este timpul să mă informez și să încep și eu să fac în așa fel încât să-mi mișc fundul intelectual de pe scaunul letargiei.
Însă a fost nevoie de un șut din partea noului tovarăș de călimară (sau poate cele patru beri de la birt) ca să fac ceva pe bune.
Ideea nu este să scoți un magnum opus din prima, ci pur și simplu să începi, nu neapărat pas cu pas, ci cu mici eforturi pe principiul încercare și eroare. Prin urmare, efortul comun depus după acea seara petrecută la birt s-a materializat într-o cărticică de sub 30 de pagini, pe jumătate stream of consciousness în stilul James Joyce, pe jumătate scris alternativ: eu un capitol, Hera continua cu următorul și așa mai departe.
Nu a fost neapărat ce-mi doream în materie de concept și număr de pagini, însă a fost un moment-cheie în dezvoltarea mea. Mi-am găsit mentorul și sfătuitorul la fel de repede cum am publicat povestioara (“A Dark Genesis Story Continues…”) pe platforma Amazon.
Totul s-a întâmplat în mai puțin de 12 ore, incluzând formatarea și design-ul coperților. Îmi este greu să descriu ce am simțit când cărticica a fost indexată pe Google împreună cu profilul meu oficial de autor de pe Goodreads. Crede-mă că, între a alege să încerci să faci ceva, chiar și cu riscul de a realiza un produs mai slăbuț sau nesatisfăcător pentru standardele tale și a rămâne doar în stadiul de visat, prima opțiune îți va oferi cea mai intensă trăire.
De ce îți spun toate astea? Pentru că primul obstacol cu care un scriitor se confruntă de cele mai multe ori este golul acela dintre DORINȚĂ și ACȚIUNE.
La 26 de ani încă mă consider cea mai leneșă persoană din lume. Dar chiar și așa, am realizat că, pentru a-ți atinge scopul, trebuie să faci ceva. Și cumva poți să faci și acel ceva dar să continui să fii și leneș. Pentru că eu am o filosofie despre a fi leneș lucrând la ce contează cel mai mult pentru tine și să ai ambele deprinderi: lenevitul și disciplina (pe această cale recomand “Ghidul Leneșului” al lui Tom Hodgkinson).
Însă a te pune cu burta pe călimara cu cerneală, fie ea și virtuală, poate fi unul din cele mai grele lucruri, în special dacă așteptarea asta letargică durează de zece ani.
De asemenea, nu uita să fii mândru că ai luat atitudine și ai acționat, indiferent de cât de mărunt ți se pare efortul inițial. Ajuns în stadiul ăsta, poți foarte lejer să te consideri Prâslea cel Voinic, adică eroul pornit pe drumul inițiatic.
În pregătirea următoarei secțiuni, aș vrea să punctez importanța de a le fi recunoscător celor care te-au motivat, susținut și împins de la spate.
Inspiră-te din suportul și încurajarea celorlalți, dar nu te baza întru totul pe asta
- Suportul celor din jur poate fi o motivație, dar nu trebuie să devină o dependență.
- Este important să rămâi responsabil și să vizualizezi finalizarea scrierilor tale.
- Concentrează-te pe finalizarea scrierilor tale, chiar și atunci când nu ai chef.
Evident, Hera a fost și este în continuare factorul motivațional principal. Cu un creier ce dublează ca fabrică de idei bătute la foc automat, domnul meu mă ajută să încetez să mă subestimez și mă încurajează constant să experimentez și să exersez.
În mod similar, dacă părinții sau partenerul sau rudele în general te felicită și te conving să nu renunți, apreciază-le cuvintele, căci ești foarte norocos. Practic, tu ți-ai creat deja principala audiență prin simplul fapt că cel puțin unul din apropiați citește ceea ce scrii. Iar de aici la a te extinde este o chestiune de timp și optimism.
Este foarte important și să conștientizezi că a fi dependent de aprobarea și încurajarea celor din jur se poate transforma într-un impediment. Cu toții avem priorități, vieți personale de trăit și bolovani ai lui Sisif de împins. Poate că se vor bucura când publici ceva sau te vor asculta cu interes o jumătate de oră cât le povestești planurile de viitor. Dar la final de zi, când fiecare pleacă la casa lui, rămâi doar tu și docomentul pe care clipește cursorul.
Vor fi moment când nu ai chef să scrii, darămite să te pui să lucrezi la sinele tău din viitor, dar menține-ți standardele, fii responsabil câtuși de puțin și vizualizează cum scriitura ta este finalizată și regăsită pe rafturi. Nu toată lumea o să te tragă de mânuță, așa că pune-te și fă măcar minimul necesar. Este mai durerors să rămână foar un vis frumos decât să te simți nesigur pe scrisul tău și să nu faci nimic.
Factori care declanșează momentele de inspirație
- Evenimentele personale și momentele introspective pot stimula creativitatea.
- Exerciții de scriere despre concepte sau obiecte care îți atrag atenția.
- Nu te teme de experimentare și lasă-ți ideile să curgă liber.
Este foarte frustrant să te chinui să găsești o idee genială și/sau să găsești un mod prin care să o exprimi în cuvinte. Dacă aș pune pe cântar pușculița în care am pus mărunt de fiecare dată când muza m-a părăsit probabil că mi-aș permite niște cumpărături la Lidl în economia asta. Dar înțelegi ideea.
Ăsta e principalul obstacol atunci când încerci să fii consistent și să scrii zilnic. În călătoria mea, am realizat că există anumite evenimente și împrejurimi care dau startul travaliului artistic. Și nu, iluziile corporatiste de tipul desk management și lumânări parfumate nu intră în ecuație. Este vorba de momente personale și introspective.
Ca să-ți dau un exemplu, într-o perioadă eram încântat că voi participa la un concert susținut de una din trupele mele preferate. Dat fiind faptul că interpreții cu pricina abordau un stil mai melancolic și mai trist (a se citi black metal), Am zis sa nu pierd timpul și să mă apuc de scris între timp.
Faptul că pe tot parcursul procesului creativ am ascultat muzică asemănătoare mi-a oferit o inspirație nebănuită, iar rezultatul a fost o poveste emoționantă pe care o vei regăsi în viitoarea noastră antologie.
Nu este o experiență singulară. Momente din acestea care-ți aduc aminte de puterea cu care cineva poate percepe lumea din jurul său au fost și vor mai fi, inclusiv epifanii de pe urma unui vis.
Te vei lupta cu multe obstacole pe drumul ăsta. Vor fi zile în care nu-ți vine a face nimic și te vei simți prost pentru asta. Și chiar dacă ai urma sfatul lui Stephen King și să scrii 3-5 pagini pe zi, tot n-o să-ți iasă de luni până duminică.
Ce poți face în schimb este să te abandonezi acelor momente de inspirație și să lași totul să curgă. Nu te îngrijora de cum se așează cuvintele. Este o ciornă, nu manuscrisul final. Experimentează cu ideile și vei reuși în cele din urmă să le pui cap la cap.
Al doilea sfat este să alegi un concept, un obiect, orice îți atrage atenția, și să scrii despre el. Descrie-l din diverse perspective, notează ce te atrage, ce sentimente îți evocă. Dacă citești literatură fantasy, alege o carte, un personaj sau un eveniment și creionează-l în stilul tău propriu. N-o să fii următorul Eminescu sau Tolkien așa, dar este un punct de pornire foarte bun care te ajută să înveți să-ți formulezi ideile și să-ți antrenezi mintea.
Asigură-te că vocabularul tău se extinde, nu se reduce
- Îmbogățirea constantă a vocabularului este esențială pentru un scriitor.
- Cititul constant și diversificat ajută la menținerea unui vocabular bogat.
- Investiția în proiectele personale stimulează creativitatea și ajută la dezvoltarea abilităților.
Încă o problemă care îți poate ridica dificultăți este legată de lexicon, așa-numitul vocabular. Este imperios necesar să-ți îmbogățești constant vocabularul, să-l extinzi pe cât de mult posibil cu noi elemente. Este de datoria oricărui scriitor să aibă asta în vedere dacă vrea să poată descrie cu claritate și pasiune ceva. Așadar, îmbogățirea de ordin lingvistic trebuie să fie pe lista ta de priorități.
Asta e cu atât mai important dacă scrii într-o limbă străină. Eu prefer să scriu în engleză, din moment ce mai toată planeta consumă conținut în engleză iar majoritatea joburilor nu fac rabat de la limba asta.
În ecuația asta poate intra și jobul pe care-l ai. Dacă mediul nu îți permite să fii cât de creativ dorești sau dacă simți că te plafonezi și ai impresia că vocabularul tău regresează, e cazul să iei măsuri și să te ambiționezi și mai mult.
Lucrează la proiectele tale personale. Investește cât mai mult timp în ideile tale și în ceea ce te stimulează pe tine intelectual. Nu trebuie să scrii o carte pe zi. Este suficient să-ți ții skillsetul fresh și să-l actualizezi constant.
Dacă îți place să citești, citește cât de mult poți. Că e dicționar, că e beletristică, asigură-te că este ceva de calitate. Dacă îți place să folosești cuvinte bombastice, studiază articole științifice și învață cuvinte și expresii noi, apoi gândește-te cum le-ai putea introduce în scrierile tale.
Despre lene și extenuarea psihică
- Joburile 9-to-5 pot fi obositoare și pot diminua timpul disponibil pentru scris.
- Gestionarea timpului liber și prioritizarea scrisului sunt cruciale.
- Reducerea timpului petrecut pe social media poate oferi mai mult timp pentru activitățile importante.
Joburile cu program 9-to-5 sun un blestem pentru rasa umană. Nu te mira când vei avea
parte de zile în care vei fi prea obosit după serviciu ca sa mai poți să scrii sau să verși lacrimi, sânge și alte fluide în desăvârșirea capodoperei tale.
Și ideea de a le lăsa pe weekend este problematică, pentru că în sfintele zile ba mai gătești, ba mai bagi o mașină la spălat. Ori intervine acea nevoie umană de socializare cu alți oameni, care de mine nu prea s-a prins, din (ne)fericire.
Este posibil să te confrunți cu conflicte în relație, în prietenii, în cercul de apropiați, la fel cum este posibil să renunți la anumite plăceri sau planuri pentru a te pune pe scris și a face treabă serioasă.
Chestia cu acestea este că nu vor dispărea prea curând. Poate în momentul în care faci din scris jobul tău full-time, da, poate vei putea să pupi un păhărel de Martini alături de apropiați printr-un arhipeleag exotic, ceva, știind că nu trebuie decât să te întorci la manuscris, nu la jugul corporatist.
Trebuie să fii dispus să-ți alegi propria otravă și să petreci mai puțin timp dând scroll pe social media dacă vrei să ai timp pentru ce contează cu adevărat.
Nu trebuie să fii perfect de la început; important este să începi. Gândește-te la ce te motivează, acționează pe baza dorinței tale și inspiră-te din orice prinzi. Chiar și cei mai leneși pot crea capodopere dacă își prioritizează pasiunea. Așadar, pune-te pe treabă și lasă-ți imaginația să zboare!